AcasăTimp LiberPoezii pentru primăvară - versuri frumoase cu care să întâmpini plăcut primăvara

Poezii pentru primăvară – versuri frumoase cu care să întâmpini plăcut primăvara

În fiecare an, primăvara își face intrarea triumfală, împrăștiind o poveste magică peste întreaga natură. Este ca un dans tandru al renasterii, în care pământul trezește cu emoție la viață, iar florile și copacii își deschid brațele delicate către razele calde ale soarelui. 

În mijlocul acestui tablou vibrant, poeții își așează cuvintele cu delicatețe, capturând miresmele proaspete ale dimineților și freamătul înviorător al primăverii. Prin versurile lor, ei reușesc să surprindă magia efemeră a acestei stagiuni, transmitând în sufletele noastre emoții intense de bucurie, speranță și iubire. 

Să pășim împreună în lumea fermecată a poeziilor de primăvară, unde fiecare cuvânt vibrează ca o floare înmugurită, gata să-și dezvăluie frumusețea.

Poezii de primăvară pentru copii de școală primară

Poezii de primăvară pentru copii de școală primară

(sursa foto: https://www.freepik.com/free-photo/cute-little-girl-spring-park_5011866.htm#query=spring%20child&position=22&from_view=search&track=ais

1. Primavara – Vasile Alecsandri

A trecut iarna geroasă,
Câmpul iar a înverzit
Rândunica cea voioasă
La noi iarași a sosit.

Dintr-o creangă-n alta zboară
Sturzul galben, aurit
Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!

Turturelele se îngână,
Mii de fluturi vezi zburând
Si pe harnica albină
Din flori miere adunând.

Cânta cucu-n dumbrăvioară
Pe copacul înflorit,
Salutare, primăvară
Timp frumos, bine-ai venit!

2. Pentru tine, primăvară – Otilia Cazimir

Șiruri negre de cocoare,
Ploi călduțe și ușoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat în gând,
Sărbătoare…

Zumzet viu prin zărzări. Oare
Cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline
Nu știi: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?…

Pentru tine, primăvară,
Care-aduci belșug în țară,
Care vii,
Peste câmpii,
Cu bănuți de păpădii
Și cu cântec de copii!

3. Oaspeții primăverii – Vasile Alecsandri

În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,

La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată!

E cocostârcul tainic în lume călător,

Al primăverii dulce iubit prevestitor.

El vine, se înalţă, în cercuri line zboară

Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;

Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit,

Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: „Bine-ai sosit!”

În aer ciocârlia, pe casă rândunele,

Pe crengile pădurii un roi de păsărele

Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc

Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.

Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă!

În lume-i veselie, amor, speranțe, viaţă,

Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări

Prin raze aurite şi vesele cântări!

4. „E primăvara” – de Emilia Plugaru

Au ieșit la soare 

Gâze, fluturași. 

Plină este curtea 

Și de copilași. 

Ah, e primăvară, 

Pomii înfloresc. 

Fluturașii zboară, 

Copilașii cresc. 

Crește copăcelul, 

Buburuză mică. 

Crește bobocelul, 

Puiul de furnică… 

Ah, e primăvară, 

Pomii înfloresc. 

Fluturașii zboară, 

Copilașii cresc.

5. Așteptare – Marin Moscu

După nopți lungi, trecătoare,
Iată vin, fremătatoare,
Mii de păsări călătoare.

Construiesc rotund, sub soare,
Printre flori de lăcrimioare,
Cuiburi mici, încântătoare.

Poezii de primăvară pentru elevii de gimnaziu

Poezii de primăvară pentru elevii de gimnaziu

(sursa foto: https://www.freepik.com/free-photo/close-up-girl-smelling-flower_1155547.htm#query=spring%20for%20grow%20children&position=4&from_view=search&track=ais

6. Mărțișor – Ion Pillat

Privești de pe poteca ce urcă-n deal la noi,

Din zbor întâia barză cum cade pe zăvoi.

Vezi trenul care intră încet de tot în gară,

Și omul care sapă, și plugul care ară.

A nins cu nea de floare de prunii din livezi

Și munții de la Rucăr cu iarna lor îi vezi.

Auzi pe sub podgorii un câine care latră.

Te simți legat de toate – nu poți urni o piatră.

Aceste lucruri simple ce veșnice îți sunt !

Ce sfântă bucurie descoperi în pământ.

Ce limpede te cheamă un cuc : o dată, două –

De fiecare dată ți-e inima mai nouă.

De fiecare dată mai trainic te unești

Cu farmecul acestor priveliști câmpenești.

În gară, trenul a început să miște.

Toți pomii, ninși, pe dealuri îi flutură batiste.

Gâlgâitor, din iarbă un șipot s-a trezit.

În tine și prin ramuri e cerul limpezit.

Ce râsete, ce chiot pe drumurile viei –

Pe unde-au mers părinții îți duci și tu copiii.

O nouă viață astăzi de viață veche legi,

Dau muguri pretutindeni din veștedele crengi.

Cu apa ei lumina ți-a botezat câmpia.

Ce pace e pe omul în alb ce sapă via,

Pe barza ce se duce pe Argeș tot în sus,

Pe-adâncul rost al vieții la care te-ai supus.

7. Concertul primăverii – George Coşbuc

Chiar acum din crâng venii
– Şi c-o veste bună!
Iarăşi e concert, copii;
Merg şi eu, şi tu să vii,
Mergem împreună.

Vrei programă, lămurit?
Stai puţin să caut.
Cucul, un solist vestit,
De printr-alte ţări venit
Va cânta din flaut.

Cântăreaţa dulce-n grai,
Cea numită „perla
Cântăreţilor din mai“
Dulce va doini din nai
Multe doine mierla.

Va-ntona apoi un psalt
„Imnul veseliei“
Corul dintr-u fag înalt.
Vor cânta-n sopran şi-n alt
Graurii câmpiei

Turturelele-n tenor,
Şi-alte voci măiestre,
Toate după glasul lor.
Vor urma dup-acest cor
Fel de fel de-orchestre,

Voci de gaiţe cari fac
Să scoboare ploaia,

Şi-ntr-o scoarţă de copac

O să bată tica-tac
Tactul gheunoaia.

Iar naţionale-apoi,
Cobze şi-alte hanguri,
Glas de fluier şi cimpoi
Pitpalaci şi cintezoi
Şi-un taraf de granguri.

Se vor pune-apoi pe joc
Până chiar şi surzii,

Când vor prinde dintr-un loc

Să ne cânte hori cu foc
Din tilincă sturzii.

Vom cânte şi noi ce-om şti,
Cântece din carte.
Şi, de va putea veni
Vântul, şi el va doini,
Că e dus departe.

Cine-i contra, să-l vedem,
Ca să-l ştie soţii!
De-aveţi chef, tovarăşi, blem –
Ura-n cer! Cu toţii-avem,
Mergem dar cu toţii!

8. Primavara in gluma – Otilia Cazimir

Ger târziu de primăvară,

Ger uitat de iarna sură

Prin zăvoiul zgribulit,

Cu omătul netopit.

 Pe sub tufe de răsură,

A adus cu el aseară

Vânt din munte,

Ploi mărunte,

Grindină cât un grăunte

Şi trei fagi, aşa-ntr-o doară.

A trecut pe ulicioară

Şi s-a dus

 Pe deal în sus,

Și pe geamuri mi-a lăsat

Fir de ferigă presat,

Flori de zahăr, stele reci

Și căsuţe de culbeci.

Şi-n lumina dimineţii,

Geamurile mele par

File dintr-un vechi ierbar,

Unde-ar fi presat băieţii

Ierburi nalte şi-nfoiate,

Albe flori înfrigurate,

Adormite-n fund de lacuri

Din răscrucea altor veacuri.

9. Lăcrămioare – Vasile Alecsandri

Multe flori lucesc în lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lăcrimioare,
N-are-n lume nici o floare
Miros dulce, dulce nume!

Voi sunteţi lacrimi de îngeri
Pe pământ din cer picate,
Când, prin stele legănate,
A lor suflete curate
Zbor vărsând duioase plângeri.

Sunteţi fragede şi albe
Ca iubita vieţii mele!
Cu voi, scumpe strugurele,
Albe mărgăritărele,
Primăvara-şi face salbe.

10. Primăvara – pastel optimist – Ioan Luca Caragiale

Când plouă lin în primăvară,

Toţi zic: „Să dea Domnul, să dea!”

Şi de te culci pe prisp-afară,

Mai vezi pe cer şi câte-o stea..

E cald, şi ploaia răcoroasă

Cele mai citite articole

Ozon în aerul curat

În urmă-i lasă; drăgăstoasă

Natura toată-i un pupat.

Se pupă corbi, de bucurie

Că au scăpat de iarna grea

Se pup’ brabeţi cu gălăgie,

Şi iată şi o rândunea..

Şi-o barză.. calcă cu măsură

Cu pasul grav, explorator,

Se plimbă chiar prin bătătura

Cu aerul nepăsător.

Când plouă toate germinează

Pământul liber de zăpezi,

Spălat de ploi, se decorează

Cu mii şi mii de muguri verzi..

În ţarini grâul încolţeşte,

În dealuri via o dezgrop ;

De ploaie tot se-nveseleşte,

Pe orice frunză e un strop.

Şi soarele o caldă rază

Trimite pe furiş prin nori ;

Iar flori şi păsări ca să-l vază

Se-nalţă, zboară către zori.

Poezii de primăvară pentru elevii de liceu

Poezii de primăvară pentru elevii de liceu

(sursa foto: https://www.freepik.com/free-photo/girl-flowers-wreath_1238383.htm#page=2&query=spring%20teenager&position=0&from_view=search&track=ais

11. Rapsodii de primăvară – George Topîrceanu

I

Sus prin crângul adormit,

A trecut în taină mare,

De cu noapte, risipind

Şiruri de mărgăritare

Din panere de argint,

Stol bălai

De îngeraşi,

Cu alai

De toporaşi.

Primăvară, cui le dai?

Primăvară, cui le laşi?

II

Se-nalţă abur moale din grădină.

Pe jos, pornesc furnicile la drum.

Acoperişuri veştede-n lumină

Întind spre cer ogeacuri fără fum.

Pe lângă garduri s-a zvântat pământul

Şi ies gândacii-Domnului pe zid.

Ferestre amorţite se deschid,

Să intre-n casă soarele şi vântul.

De prin balcoane

Şi coridoare

Albe tulpane

Fâlfâie-n soare.

Ies gospodinele

Iuţi ca albinele,

Părul le flutură,

Toate dau zor.

Unele mătură,

Altele scutură

Colbul din pătură

Şi din covor.

Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii,

Şi-a răsfirat crenguţele ca spinii

De frică să nu-i cadă la picioare,

Din creştet, vălul subţirel de floare.

Că s-a trezit aşa de dimineaţă

Cu ramuri albe – şi se poate spune

Că-i pentru-ntâia oară în viaţă

Când i se-ntâmplă-asemenea minune.

Un nor sihastru

Şi-adună-n poală

Argintul tot.

Cerul e-albastru

Ca o petală

De miozot.

III

Soare crud în liliac,

Zbor subţire de gândac,

Glasuri mici

De rândunici,

Viorele şi urzici…

Primăvară, din ce rai

Nevisat de pământeni

Vii cu mândrul tău alai

Peste crânguri şi poieni?

Pogorâtă pe pământ

În mătăsuri lungi de vânt,

Laşi în urmă, pe câmpii,

Galbeni vii

De păpădii,

Bălţi albastre şi-nsorite

De omăt topit abia,

Şi pe dealuri mucezite

Arături de catifea.

Şi porneşti departe-n sus

După iarna ce s-a dus,

După trena-i de ninsori

Aşternută pe colini…

Drumuri nalte de cocori,

Călăuzii cei străini,

Îţi îndreaptă an cu an

Pasul tainic şi te mint

Spre ţinutul diafan

Al câmpiilor de-argint.

Iar acolo te opreşti

Şi doar pasul tău uşor,

În omăt strălucitor,

Lasă urme viorii

De conduri împărăteşti

Peste albele stihii…

Primăvară, unde eşti?

12. Iubiţi cu toţii – Matilda Cugler-Poni

Pasările cântă pe crengi înverzite,
Fluturii se-ngână de pe flori pe flori,
Tainic trec prin aer şoapte fericite,
Cât cuprinde ochiul, ceru-i făr’de nori.

Dulce primăvară, drag vis de iubire!
La zâmbirea-ţi blândă, iarna a plecat,
Cât era de lungă, plină de jălire…
Dar tu eşti în lume, răul s-a uitat.

Ce-mi vorbeşti tu încă de chinuri trecute,
Inimă nebună, uită de dureri
Şi de-acele zile în lacrimi pierdute.
N-are primăvara mii de mângâieri?

N-auzi cum şopteşte fiecare floare?
„Amorul domneşte acum pe pământ.
O, iubiţi cu toţii! grabnic frunza moare,
Grabnic se întoarnă tot iar în mormânt”.

13. Trezire – Lucian Blaga

Mocnește copacul. Martie sună.
Albinele-n faguri adună
și-amestecă învierea
ceara și mierea.

Nehotărât între două hotare,
cu vine trimise subt șapte ogoare,
în văzduhuri zmeu,
doarme alesul, copacul meu.

Copacul meu.
Vântul îl scutură. Martie sună.
Câte puteri sunt, se leagă-mpreună,
din greul ființei să mi-l urnească,
din somn, din starea dumnezeiască.

Cine vântură de pe muncel
atâta lumină peste el?

Ca lacrimi – mugurii l-au podidit.
Soare, soare, de ce l-ai trezit?

14. Cântec de primăvară – Nichita Stănescu

Desigur, primăvara mi-a ţâşnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi şiroiesc, tăcut,
prea bine mi-e şi nu mă mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.

E-ntâia oară când rămân fără de viaţă,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în faţă,
trezindu-mă, le-adulmec şi le mângâi.

Şi mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi
şi iar mi se roteşte-n păsări timpul,
când pasul tău răsună pe sub crengi.

Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat şi reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morţii sufletu-mi eliberând.

O, primăvara flăcări roşii-nalţă.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în faţă,
şi mă trezesc, şi-nving şi sunt învins.

15. Buna dimineata, Primavara! –  Tudor Arghezi

A! Buna dimineața, Primăvară!
Iar proaspătă te-ntorci în țară,
Tu fragedă, și ea întinerită.
În țară din răspântii verzi, fii binevenită.
Te așteptă cu cofa plină
De rouă nouă și lumină.
Te-ntâmpină-n cămașă de in și borangic,
Tivită cu chenare de iederă și spic,
Pe poale cu garoafe și cu văpăi de mac,
De boance și crăițe, și-albastre flori de ac,
Împodobită toată, de marea sărbătoare,
În asteptarea-n luncă a scumpei surioare.

Purtata-n umăr, cofa ți-o pleacă pân’ la gură,
Să iei, ca-n sărutare, din ea, o sorbitură.

Băuși destule lacrimi într-altă primăvară,
Din ciutura cu sânge și-aghiazma lor amară.
Ți-au semănat în cale, aminte să-ți aduci,
Pământul cu morminte și cu păduri de cruci.

Dă-i mâna, copilandră de-a pururea fecioară,
Că vă-ntâlniți depline, acum întâia oară,
La început de vremuri, nădejdi și învieri,
Două-nfloriri de muguri și două primăveri.

Importanța poeziior pentru elevi

Poezia joacă un rol extrem de important în educația și dezvoltarea elevilor. Iată câteva dintre motivele pentru care poezia este valoroasă pentru elevi:

  • Dezvoltarea limbajului și a vocabularului: Poezia încurajează elevii să exploreze cuvintele, să își extindă vocabularul și să înțeleagă structura limbajului. Aceasta îi ajută să-și îmbunătățească abilitățile de comunicare și să-și dezvolte exprimarea artistică.
  • Stimularea imaginației și a creativității: Poezia oferă un mediu prielnic pentru imaginație și creativitate. Elevii pot vizualiza și crea imagini mentale pe baza versurilor și a figurilor de stil utilizate în poezie. Această stimulare a imaginației îi ajută să gândească în mod neconvențional și să-și dezvolte abilitățile artistice.
  • Îmbunătățirea abilităților de concentrare: Citirea și interpretarea poeziilor necesită atenție și concentrare. Elevii trebuie să urmărească ritmul, rimele și mesajul poeziei pentru a o înțelege în profunzime. Prin practicarea acestor abilități, elevii își dezvoltă capacitatea de concentrare și de focalizare asupra detaliilor.
  • Dezvoltarea empatiei și a înțelegerii: Poezia poate aborda teme și experiențe variate, permițând elevilor să-și dezvolte empatia și înțelegerea față de diferite perspective și trăiri. Poeziile pot reflecta experiențele umane universale sau pot ilustra povestiri personale și unice, ceea ce ajută elevii să-și lărgească orizonturile și să-și dezvolte compasiunea.
  • Exprimarea emoțiilor și a sentimentelor: Poezia este o modalitate excelentă prin care elevii pot exprima emoții și sentimente complexe. Aceasta le oferă un cadru sigur și creativ în care pot explora și articula trăirile lor interioare. Scrierea și recitarea poeziilor pot fi mecanisme terapeutice prin care elevii își pot exprima liber gândurile și sentimentele.
  • Învățarea despre literatură și cultură: Prin studierea poeziei, elevii învață despre literatura și cultura unei perioade de timp sau a unui anumit autor. Poezia poate oferi o perspectivă profundă asupra unui anumit context istoric sau cultural și poate dezvolta sensibilitatea și aprecierea pentru expresia artistică în diverse forme.
  • Îmbunătățirea abilităților de memorare: Poezia este adesea caracterizată de ritm, rime și repetiții, ceea ce o face mai ușor de memorat. Elevii care recită și învață poezii își dezvoltă abilitățile de memorare și de reținere a informațiilor.

Poezia are, deci, multiple beneficii pentru elevi, de la dezvoltarea limbajului și a creativității până la înțelegerea emoțiilor și a culturii. Ea îi poate încuraja pe elevi să devină cititori pasionați, să gândească critic și să se exprime liber.

Cele mai citite articole

Recomandari